Alfabetizarea Media
Încă de la apariția WWW (world wide web), sau cum îî spun unii internet, percepția informațiilor dar și modul de lecturare s-a transformat ușor, în mod inconștient, într-o dorință de explorare continuă și, dacă se poate, mult mai rapidă.
Informația sub formă de hyperlink-uri cu ajutorul cărora putem naviga mai repede față de modul clasic, adică lecturarea unei cărți, informația acum apare într-o secundă, însă procesul de asimilare al informațiilor nu este tocmai același.
Așa cum a descris Nicholas Carr în cartea sa Superficialii – Efectele internetului asupra creierului uman, momentul în care încerca să citească un text pe ecran, atenția lui nu mai era aceeași ca atunci când se afunda într-o carte cu toată atenția, iar nu de multe ori trebuia să recitească de câteva ori pentru a înțelege textul. Nu mai vorbim de memorarea acestuia sau de informațiile pe care le urmărea, toate erau superficiale.
Definirea în context educațional.
E important să înțelegem cum să selectăm informația, dar și modul în care ajungem la aceasta precum și validarea ei. În acest context putem să facem referire la necesitatea dezvoltării alfabetizării media și informaționale, adică acele competențe care permit utilizatorilor, elevilor, studenților și profesorilor deopotrivă să acceseze, să analizeze critic, să evalueze și să utilizeze în mod responsabil informațiile disponibile în mediul digital.
Integrarea acestor competențe ar trebui să se facă timpuriu încă din clasele primare, pentru că exact cum învățăm să scriem și să vorbim așa putem dezvolta și abilități de interpretare a informațiilor dar și de a folosi resursele tehnologice în mod responsabil.
Făcând acest lucru putem să transformăm tehnologia, dintr-un potențial factor de distragere, într-un instrument de studiu prietenos, eficient dar și sigur. Din păcate tendința de migrare a lecturii spre mediul digital este una cât se poate de evidentă, însă cărțile nu vor fi eliminate, dar vom fi obligați să ne adaptăm și să dezvoltăm abilități noi de învățare dar și cum să ne adaptăm alfabetizării media.
Concret, e important să putem înțelege cum funcționează dar și la ce face referire alfabetizarea media. Un exemplu ar fi că majoritatea dintre noi știm să pornim calculatorul și să deschidem browser-ul pentru a căuta informații, însă acest lucru e mai complex de atât, dar oare suntem cu toții capabili să vedem informația corectă pe care o căutăm?
Una din cele mai mari provocări este modul în care filtrăm informația, cea adevărată de cea falsă, adică „Fake News” care pare a fi un trend destul de periculos în ziua de azi.
Combaterea „Fake News” este un proces complex care combină educația, gândirea critică, verificarea informațiilor dar și responsabilitate.
Persoanele care nu sunt familiarizate cu mecanisme de verificare a informațiilor sunt cele mai vulnerabile. Exact așa cum alfabetul clasic ne învață să scriem și să citim, alfabetizarea media ar trebui să devină un pilon educațional esențial în dezvoltarea noastră, în special a tinerilor care se nasc în era digitală și se dezvoltă odată cu aceasta, pentru a oferi elevilor instrumente necesare în depistarea, analizarea și filtrarea informațiilor.
Alfabetizarea media are legătură si cu utilizarea tuturor echipamentelor digitale dar și a programelor și aplicațiilor. Dacă vrem să folosim aplicația Word, de exemplu, e ușor să folosim tastatura, pentru a scrie ideile pe o foaie, și ea digitală, însă va trebui să știm ce înseamnă spațierea, setarea unor margini ale documentului, cum introducem note de subsol dacă e cazul, cum ne alegem fontul dar și dimensiunea lui, chiar și scrierea corectă a bibliografiei este un element important, dar și multe alte opțiuni necesare pentru ca produsul finit să fie unul de calitate.
Un alt exemplu ar fi, evoluția software-ului, aici mă refer la cel folosit în studiourile de radio, de la redarea de pe casetă la soft automat digital, utilizarea mixerului, reglarea volumului. La radio nu e doar despre muzică și despre a spune ceva, e și despre tehnologia din spate care face posibilă emisia, adică emițător, procesoare de sunet, rețele și noduri de rețea, transmisiune prin satelit, iar un minim de cunoștințe e necesar pentru a putea face față unei situații neprevăzute. Nu mai pui de filtrarea informațiilor pe care le spui pe post, în funcție de ascultătorii care sunt pe frecvență, trebuie să fie foarte bine documentată și spusă pe înțelesul tuturor.
Relația dintre alfabetizarea media și dezvoltarea gândirii critice.
Se spune că în momentul în care ai achiziționat un device de ultimă generație, în secunda următoare apare altul mai bun și mai performant. Evoluția tehnologiei din ultimii 30 de ani, a dus la revoluția acesteia prin crearea de noi dispozitive, mai mici, mai puternice mai intuitive și foarte ușor de folosit. Acest lucru a demonstrat ritmul rapid al inovației și modul în care comportamentele digitale pot influența alfabetizarea media și nevoia de dezvoltare a unei gândiri critice.
Accesul la internet pare că nu mai este o problemă, fiind accesibil de pe mai multe dispozitive, tabletă, telefon, ceas inteligent, aproape oriunde datorită conexiunilor prin satelit. Faptul că avem acces aproape nelimitat la internet și în orice loc a avut o consecință directă în creșterea exponențială a consumului de media.
Valul de informații disponibile, la un deget distanță, ne activează gândirea critică, care devine esențială în procesul de filtrare al informațiilor. Fiecare utilizator este expus în fiecare zi la conținut media, fie că e creat de profesioniști, influenceri, jurnaliști sau chiar de noi, utilizatori simpli, iar libertatea de exprimare și lipsa filtrării duc la apariția unor situații în care putem fi manipulați sau să ne transformăm în analfabeți în media digitală.
Jurnaliștii verifică informațiile din cel puțin trei surse înainte de a face publică informația. Acesta poate fi un model bun de inspirație pentru toți utilizatorii, însă din păcate, informațiile din mediul digital se propagă cu o viteză incredibilă, fără ca cineva măcar să-și pună un semn de întrebare dacă ceea ce a văzut sau citit e și adevărat. De aceea este important ca elevii să învețe să analizeze critic informația, să fie capabili să o filtreze, să poată să recunoască un mesaj fals, și să înțeleagă intenția din spatele mesajului, astfel să poată face diferența între fapt și opinie.
Există mai multe elemente care ne pot ajuta să verificăm veridicitatea site-urilor sau a informațiilor. Simpla întrebare dacă acest site are popularitate, dacă are date de contact, cine sunt oamenii care au scris articolul sau informația respectivă. În ziua de astăzi este foarte ușor de copiat un site chiar și unul care e cunoscut, însă dacă vei citi cu atenție sigur vei găsi cel puțin o greșeală gramaticală sau foarte multe pop-up-uri, lucruri care ar trebui să-ți ridice semne de întrebare. Pe lângă acestea, pot fi vizibile foarte multe titluri în care vei găsi cuvinte precum: „Nu vei crede”, „Șoc”, „Exploziv”, „Incredibil”, etc. Dar și alte mesaje care pot promite recompense foarte ușor de dobândit, cum ar fi câștiguri materiale rapide.
Există și site-uri unde putem verifica dacă informațiile pe care le-am citit sunt sau nu reale, printre ele www.factual.ro, site-ul care verifică declarațiile politicienilor dar și impactul dezinformării publice în România. Mai există și www.snopes.com, sau www.polifact.com, pentru verificarea știrilor din Statele Unite ale Americii.
Consumul de media crește alarmant de la un an la altul. În urmă cu 3 ani, un studiu a scos la iveală că aproximativ jumătate dintre tinerii cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani petrec peste 4 ore pe zi în fața ecranelor, jucându-se sau consumând media, fie că ne referim la filmulețe sau socializează pe diverse platforme. Cei din mediul urban fiind mai expuși decât cei care trăiesc în afara orașului. Studiul1 a scos la iveală că un consum de media pe perioade mari are efecte nocive asupra sănătății creierului, peste un sfert dintre adolescenții care au petrecut mult timp în fața ecranelor, au prezentat simptome specifice anxietății și depresiei.
Guvernul din Australia e cu un pas înainte și a decis să-și protejeze adolescenții de informațiile care se propagă în mediul online. Recent au introdus și aprobat o lege3 care interzice ca adolescenții care nu au împlinit 16 ani să nu poată avea un cont pe platforme de socializare. Ținând cont că platformele sunt pasibile de amenzi extrem de mari pentru fiecare cont valabil care nu corespunde cerințelor, acestea pot ajunge la 30 de milioane de EUR, ne duce cu gândul că acest lucru chiar va funcționa.
Însă până să interzicem poate că ar fi mai bine să educăm. Iar necesitatea alfabetizării media poate fi inclusă ușor în educația tinerilor, iar aceștia vor deveni responsabili, reflexivi dar și activi. Ca să ajungem aici, ar trebui ca profesorii să ajute elevii să învețe cum să caute informații relevant, cum să verifice sursele, dacă sunt credibile sau nu, cum să evite manipularea, dar și cum pot crea conținut media de calitate respectând codul etic și legile la care se expun, dar și copyright-ul în general.
Ținând cont că socializarea predomină în mediul digital, iar tehnologia face parte din viețile noastre, alfabetizarea media nu mai este doar o componentă utilă sau o competență pe care să nu o cunoaștem ci este o necesitate socială.
Alfabetizarea media este deosebit de importantă pentru o dezvoltare sănătoasă a elevilor, însă ea trebuie să fie foarte bine prezentată de către profesori sau specialiști din domeniu.
În prezent informațiile din mediu digital sunt într-o continuă creștere, iar profesorul poate juca un rol important în sprijinirea elevilor în ceea ce privește simpla navigare pe internet, dar și cum să interpreteze și să utilizeze responsabil tot acest conținut media.
Ca să putem înțelege mai bine procesul de alfabetizare, spuneam că elevii și profesorii deopotrivă ar trebui să lucreze împreună pentru a dezvolta și înțelege pe deplin alfabetizarea media.
Unul dintre exemplele care pot fi eficiente ar fi analizarea unui text jurnalistic disponibil din trei surse. Astfel elevii vor putea observa diferențele de limbaj, intenția dar și perspectiva informațiilor expuse, iar astfel vor putea învăța să identifice informațiile trunchiate, incomplete sau false. Informațiile pe care jurnaliștii le publică trebuie să fie obiective, doar în cazul unor talk show-uri, analize, sau editoriale jurnaliștii pot fi subiectivi dar asumat, iar acest lucru trebuie susținut cu argumente solide. În acest caz publicului îi va fi prezentată opinia și nu știrea.
Un alt exemplu poate veni din publicitate. Deși mulți dintre noi nu suportăm reclamele atunci când ele ne întrerup filmul sau emisiunea preferată, acestea pot deveni un instrument important în înțelegerea unei părți a alfabetizării media. Prin simpla analizare a reclamelor, inclusiv conceptul de antireclamă, utilizat în unele țări, ne ajută să înțelegem mecanismele care tind să convingă. Nu mai pui că în mediul online foarte multe branduri și produse sunt promovate cu ajutorul unor așa numiți oameni care influențează adică acel Influencer. Aceștia influențează în mod activ opinia publică și contribuie la dezvoltarea conștientizării a produselor și fenomenelor media.
Filtrele invizibile din online acționate de algoritmi foarte bine definiți ne vor personaliza conținutul în funcție de ce vedem, spunem sau apreciem. Acest lucru poate foarte ușor să influențeze percepțiile noastre asupra conținutului media, dar și să ne distorsioneze foarte ușor realitatea.
Profesorul trebuie să știe cum să-i învețe pe elevi să identifice pericolele din spatele mesajelor, prin crearea de scenarii și conversații directe care răspund la următoarele întrebări:
- Cine a creat mesajul?
- Ce vrea să obțină autorul?
- Ce informații lipsesc?
Astfel, profesorul va putea sprijini dezvoltarea unei atitudini responsabile față de consumul media. De asemenea elevii vor putea face diferența dintre opinie și fapt, despre modul în care algoritmii funcționează, cum să evite pericolele dezinformării dar și cum să gestioneze impactul emoțional al expunerii excesive la anumite tipuri de conținut, dar și cum să elimine suspiciunea de știre falsă.
Profesorul va discuta cu elevii despre daunele pe care consumul excesiv de media le poate produce.
Chiar dacă profesorul va fi principalul mentor în această dezvoltare, și părinții vor juca un rol important, astfel că va fi nevoie de o strânsă colaborare cu aceștia pentru consolidarea educației media în afara școlii.
Profesorul va organiza ateliere despre siguranța online, le va oferi ghiduri practice pentru ca părinții să înțeleagă riscurile dar și oportunitățile mediului digital, dar și cum să poată supraveghea într-un mod echilibrat activitatea copiilor din mediul online.
Să nu uităm că internetul și aplicațiile pe care le putem utiliza, ne pot ajuta să ne dezvoltăm poate mai repede decât într-o instituție mai ales dacă suntem curioși și dornici să studiem acel lucru, subiect, obiect, materie, hobby care ne atrage, iar cu ajutorul internetul vom face asta în ritmul nostru.
Platforma „You Tube” poate fi un bun mediu de învățare, aceasta fiind cunoscută ca cea mai mare universitate gratuită din lume, unde informațiile nu costă nimic, doar timpul petrecut vizualizând filmulețe.
Implicațiile etice, sociale și educaționale ale utilizării noilor media în procesul educațional.
Începând cu anul în care totul s-a digitalizat forțat și dintr-o dată, adică anul pandemic 2020, din nevoia de continuare a studiilor, s-au căutat cele mai bune soluții pentru a face față însă a fost mai degrabă un șoc pentru România nepregătită pentru modul online. Eram deja prezenți în online, dar insuficient pregătiți în a susține cursuri sau a studia online dintr-o dată dar și la toate materiile, iar dacă în zonele urbane totul a părut mai simplu, ei bine în zonele rurale acest lucru a pus presiune pe oamenii care nu erau suficient de familiarizați cu această tehnologie, sau metodă de învățare.
Înainte ca noi să înțelegem de ce internetul și tot ce înseamnă media sunt importante pentru noi și pentru dezvoltare noastră, trebuie să înțelegem care sunt implicațiile etice, sociale și educaționale în procesul de învățare.
E clar că utilizarea noilor media în educație poate crea oportunități semnificative, dar ne vom lovi și de provocările complexe legate de etica gestionării datelor, cum să ne protejăm viața privată, dar și cum să protejăm informațiile personale ale elevilor dar și ale profesorilor.
Cum spuneam, în momentul în care școala s-a mutat în modul online, au apărut în atenția noastră platformele online, aplicații educaționale, rețele sociale și instrumente care împreună au fost și sunt utilizate zilnic, însă s-a pus problema cum să se asigure confidențialitatea în aceste cazuri, iar acest lucru a devenit o responsabilitate fundamentală.
Mai nou cu toții folosim adrese de email instituționalizate, iar aceste conturi conțin informații sensibile despre noi, adrese, numere de telefon, chiar și adrese de email secundare pe care noi le folosim în fiecare moment în viețile private. Adresele de mail oferite de instituțiile de învățământ sunt disponibile prin parteneriate cu diverse companii care produc software, iar instituția de învățământ are o responsabilitate extrem de mare, anume protejarea datelor elevilor dar și a profesorilor. Deși Universitatea ar răspunde direct în cazul unei breșe de securitate, aici și profesorii joacă un rol important în a proteja datele elevilor pentru că și ei în mod explicit au acces la o parte din acestea.
Astfel că aplicațiile pe care noi le folosim sau care ne sunt puse la dispoziție trebuie să prezinte un grad ridicat de securitate.
În spațiul virtual privat fiecare elev are o serie de date personale, care trebuie protejate, iar aceste date ar trebui reduse, sau ar trebuie ajustate și protejate cu ajutorul unui cip la fel cum s-a modificat cartea de identitate, pe care, în prezent nu se mai găsește adresa de domiciliu, o poți vedea doar dacă ai un cititor special de carduri dar și parola aferentă acelui document. Probabil că în viitor colectarea excesivă de date va fi limitată, ceea ce va spori gradul de securitate al datelor.
Elevii și părinții trebuie să fie informați despre modul în care sunt folosite aceste date, și de ce e nevoie de aceste informații, poze, rezultate școlare, activități să fie trecute în acest spațiu virtual.
De asemenea trebuie respectat dreptul elevilor la control asupra acestor date, adică dacă elevul nu dorește să-i fie afișată o informație această să poată fi eliminată sau editată, evident și asumat.
Odată cu apariția spațiului virtual de studiu, s-au creat în mod indirect și baze de date care necesită spații de stocare mari, acces nelimitat la internet dar sunt și foarte mari consumatori de energie electrică. Aceste platforme sunt folosite atât de elevi cât și de profesori pentru a ține legătura unii cu alții, pentru a-și publica referatele, lucrările, tezele dar și alte studii și documente relevante activității educaționale. Expunerea inutilă a acestor informații în mediul online pot avea consecințe negative în cazul unei breșe de securitate, iar elevii vor avea de suferit prin expunerea datelor, fără consimțământul acestora, ceea ce poate fi considerat o încălcare a eticii profesionale.
Noile media permit în prezent distribuirea extrem de rapidă a conținutului, dar asta nu înseamnă că acesta este și veridic. Educația și alfabetizarea media au scopul dar și responsabilitatea de a preveni răspândirea informațiilor false, a conținutului cu mesaj manipulator, a reclamelor mascate sau cu alte sensuri.
Astfel informațiile trebuie prezentate corect, prin verificare surselor pentru a preveni manipularea prin conținut digital.
Profesorii joacă un rol important în a le explica elevilor că aceste platforme pe care le utilizăm sunt perfect sigure, dar și că lucrările, datele lor din spațiul virtual, pozele, postările simple sunt protejate.
Protecția datelor și confidențialitate
Chiar și așa unele platforme sau aplicații gratuite colectează date în scopuri comerciale. Acceptarea termenilor în momentul creării contului fără a citi și fără o analiză atentă a acestora ridică probleme etice și poate afecta încrederea dintre relația profesori, elevi și părinți.
În momentul în care dăm accept unor termeni și condiții ne supunem și ne dăm acordul deja pentru ca datele noastre sau modul în care navigăm pe acel site să poată fi folosite în mod comercial, sau poate în alte moduri. Vom știm exact ce se dorește să se facă cu datele noastre numai după ce am citit în întregime acei termeni, dar pe care i-am și înțeles.
În anul 2018 în Europa a fost introdus în mediul online noul regulament general privind protecția datelor, sau așa cum îl știm pe scurt GDPR4.
Acesta a intrat în vigoare la data de 25 mai 2018, și a înlocuit Directiva anterioară privind protecția datelor 95/46/CE și Legea privind protecția datelor din 1998 din Regatul Unit.
Acest lucru a oferit și oferă rezidenților din Uniunea Europeană un control mai mare asupra datelor personale. Deși a fost adoptat în aprilie 2016, organizațiile au avut o perioadă de grație de doi ani pentru a se pregăti și introduce aceste noi reguli mai stricte privind confidențialitatea datelor.
Impactul a fost unul mare, iar introducerea noului GDPR a stabilit un nou standard global pentru confidențialitatea datelor, oferind persoanelor fizice mai multe drepturi asupra datelor personale și impunând obligații stricte organizațiilor care gestionează informațiile cetățenilor Uniunii Europene, indiferent de locația organizației.
Din păcate chiar și cu intrarea în vigoare a acestor noi reguli privind protecția datelor, asta nu înseamnă că sunt pe deplin protejați. În prezent companiile din IT încearcă să adapteze și să securizeze în fiecare moment fiecare site, aplicație, program, soft, etc. pentru ca noi să ne putem bucura de tot ce ne oferă media la capacitate maximă fără să ne simțim amenințați în vreun fel. Chiar și atunci când ne jucăm pe calculator jocul preferat, dacă nu este original, poate să compromită siguranța datelor pe care le ai în calculator doar prin simplul fapt că ai instalat și un mic virus care probabil își face de cap.
Confidențialitatea datelor este luată în serios de fiecare stat în parte, dacă pe vremuri la bacalaureat sau la facultate pe listele de examen eram trecuți cu nume și prenume, ei bine acum avem atribuite doar niște numere de dosar, iar rolul protecției datelor este foarte important în păstrarea confidențialității datelor pe care le avem în dosar.
Protecția și confidențialitatea datelor sunt elemente importante ale educației media. În prezent oamenii, interacționează pe platforme disponibile online, rețele sociale, aplicații educaționale, iar asigurarea securității informațiilor devine o responsabilitate majoră a instituțiilor educaționale și nu numai.
Gestionarea etică a datelor oamenilor în general, nu doar a elevilor și a profesorilor, nu este doar o obligație la nivelul instituțiilor, este și o formă de protejare a demnității, autonomiei și drepturilor noastre. Utilizarea necorespunzătoare a datelor poate atrage riscuri semnificative de încălcarea vieții private, manipulare, stigmatizare și cyberbulling.
Implementarea noilor media în educația timpurie, care să fie însoțite de măsuri ridicate de securitate, dar și selectarea corectă a platformelor digitale poate avea un impact pozitiv în viețile adolescenților tot mai activi în mediul online. Profesorii pot deveni astfel mediatori în acest proces al învățării și al utilizării noilor media într-un mod responsabil, transparent, dar care să respecte și drepturile digitale ale utilizatorilor.
Pentru ca acest proces să fie eficient, este necesar ca profesorii, elevii, părinții dar și instituțiile să înțeleagă pe deplin valoarea datelor personale și să contribuie la protejarea lor. Noile media pot sprijini elevii oferindu-le un mediu digital sigur și benefic pentru învățare.
Dependența digitală și supraexpunerea.
Chiar dacă noile media și utilizarea tehnologiei în general ne aduc multiple beneficii, există și riscul de a rămâne captivi în lumea digitală. Expunerea îndelungată la ecrane a elevilor și a oamenilor în general, reprezintă un risc major de dependență digitală și supraexpunere la conținut online. Aceste fenomene sunt întâlnite în rândul tinerilor, din cauza accesului continuu la dispozitive, a conținutului digital tot mai sacadat și a informațiilor care se propagă cu o viteză uimitoare. Faptul că nu putem filtra într-un mod rapid informațiile ne obligă în mod direct să le consumăm indiferent dacă sunt pentru noi sau nu.
Dependența digitală apare atunci când utilizatorul nu poate controla timpul petrecut în online sau pe dispozitive fie că vorbim de tabletă, telefon, consolă. Această afecțiune care este un fenomen în creștere în rândul tinerilor se mai poate observa la tinerii cărora le-a fost afectată capacitatea de concentrare, dar care se confruntă și cu stări de anxietate sau iritabilitate atunci când accesul la dispozitiv este limitat. Dependența digitală poate afecta somnul, atenția, starea emoțională, abilitățile de socializare chiar și performanțele școlare din cauza lipsei de concentrare.
Un studiu realizat recent într-o școală primară a analizat relația dintre nivelurile de dependență de jocuri digitale ale elevilor de clasa a IV-a și nivelul lor de fericire pe care îl au la școală. Un total de 224 de elevi de clasa a IV-a, cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani, au participat în semestrul de toamnă 2021-2022 (primul an al pandemiei) și semestrul de primăvară 2022-2023 (după pandemie). Au fost utilizate două scale pentru colectarea datelor: „Scala fericirii la școală pentru elevii de școală primară” și „Dependența de jocuri digitale pentru copii”. Au fost utilizate statistici descriptive pentru a determina nivelurile de dependență de jocuri digitale în rândul elevilor de școală primară și nivelul lor de fericire la școală. Rezultatele au arătat că s-a găsit o relație negativă, moderat semnificativă, între nivelurile de dependență de jocuri digitale ale elevilor și nivelul lor de fericire la școală. Învățământul la distanță a redus fericirea copiilor la școală și le-a crescut dependența de jocuri. Studiul a fost publicat în „International Journal of Technology in Education and Science”
Expunerea pe perioade lungi în fața ecranelor sau supraexpunerea în mediul digital, adică acces la imagini, videoclipuri scurte sau lungi, accesarea jocurilor, vizionarea reclamelor care pot manipula sau transmite mesaje care nu au legătură cu realitatea, pot influența starea unui elev. Chiar și urmărirea unui influnecer poate avea consecințe negative, ne poate distorsiona imaginea de sine, elevii se vor compara tot timpul cu alte persoane, vor deveni mai violenți, vor avea limbaj nepotrivit, iar încrederea în sine va scădea. Cele mai mari probleme fiind cele emoționale, tot mai mulți dintre cei care au petrecut mult timp în digital să se confrunte cu anxietate, depresie sau stres.
Pentru a reduce impactul negativ al dependenței și a supraexpunerii, școala trebuie să devină un spațiu educațional care să ofere sprijin și să-i ajute pe elevi să înțeleagă cum să se descurce mai bine folosind noile media.
Profesorii îi pot învăța pe elevi cum să facă pauze mai dese de la ecran, să discute efectele psihologice ale consumului excesiv de media, să le monitorizeze comportamentele dar și să creeze ateliere prin care să explice cum să gestioneze timpul petrecut online.
De asemenea familia joacă un rol important, iar relația profesor – elev – familie devine o responsabilitate comună. Împreună pot stabili limitele privind utilizarea dispozitivelor, să supravegheze conținutul consumat de copii, dar și să mențină deschis dialogul privind riscurile din mediul online.
Putem să concluzionăm că dependența digitală și supraexpunerea reprezintă provocări majore în era digitală, cu efecte puternice asupra dezvoltării cognitive emoționale și sociale ale elevilor. Integrarea noilor media în educație nu ar trebui să aibă ca rezultat, expunerea necontrolată, ci mai degrabă dezvoltarea unor competențe de utilizare responsabilă.
Inegalități de acces și incluziune digitală.
Tehnologia cel puțin teoretic ar trebui să ne ajute să ne conectăm mai bine și să comunicăm mai bine. Încă din anul 1992 când pe piața din România a apărut prim companie de telefonie mobilă, CONNEX, modul de comunicare s-a schimbat, iar apelurile prin liniile telefoanelor fixe se reducea ușor. Dacă în trecut aproape oricine avea un telefon fix unde putea fi contactat, astăzi numărul dispozitivelor de telefonie fixă utilizate este în scădere de la an la an. În România încă mai există telefoane fixe, 17 stații la 100 de familii, cele mai multe dintre acestea se află în București și județele Timiș și Cluj.
Digitalul a atras mai mulți oameni odată cu evoluția tehnologie. Chiar dacă numărul utilizatorilor de telefonie mobilă și internet crește în fiecare an, nu toată lumea are acces la informații corecte pentru că nu sunt îndrumați corespunzător. Există zone în România în care internetul încă nu a ajuns, nu mai vorbim de curent electric.
Digitalul și comunicarea ar trebui să ne unească, însă din simplu motiv că nu toată lumea are acces la acest serviciu putem spune că este o inegalitate de acces, adică oamenii nu au acces pe deoparte la dispozitive cum ar fi tablete, telefoane mobile, laptop, calculator, iar acolo unde aceste dispozitive există cu un minim de acoperire, conexiunea la internet fie nu e stabilă fie e inexistentă. Ca să ne putem conecta pe internet pe o platformă de studiu avem nevoi de internet de mare viteză și foarte important, conexiunea trebuie să fie stabilă și sigură pentru a avea un flux în ceea ce privește continuitate studiului.
Conform Wikipedia definiția – Inegalității de acces – este următoarea:
„The digital divide is unequal access to and effective use of digital technology, encompassing four interrelated dimensions: motivational, material, skills, and usage access”.
Aceste inegalități de acces sunt influențate și de statutul socio-economic al familiei, dacă trăiesc în mediul rural sau urban, câte dispozitive există în fiecare gospodărie. Alți doi factori foarte importanți în acest dezechilibru sunt nivelul de educație al părinților dar și apartenența la categorii vulnerabile: copii care provin din familii monoparentale, minorități, elevi cu dizabilități, aceștia din urmă fiind de multe ori excluși sau având un acces limitat la instrumente digitale moderne și media.
Dacă elevii din urban au acces la tehnologie în mare măsură și se descurcă destul de bine, nu putem spune același lucru despre elevii care trăiesc în zonele rurale, unde accesul la tehnologie și media sunt la fel de importante, iar abilitățile pe care acești copii le au atunci când vine vorba de utilizarea tehnologiei sunt inferioare celor din mediul urban.
Astfel elevii pot fi împărțiți în trei mari categorii:
- Utilizatori avansați – adică cei care pot folosi tehnologia pentru a învăța, pentru a crea proiecte, referate, a analiza studii sau a face cercetare.
- Utilizatori simpli – cei care folosesc tehnologia doar pentru a socializa și divertisment.
- Utilizatori vulnerabili – cei care nu înțeleg riscurile din online – aceștia pot fi victimele manipulării și dezinformării.
Diferențele dintre utilizatori în ceea ce privește competența utilizării tehnologiei și media poate influența performanța școlară, poate influența modul în care țin pasul anumiți elevi, în special utilizatorii simpli și cei vulnerabili la cerințele educației moderne și apariția sentimentelor de excluziune în rândul elevilor.
Impactul inegalităților poate avea consecințe negative. Elevi care au acces limitat la internet nu vor participa la lecții online, accesul la platformele educaționale va fi imposibil de realizat, iar comunicare eficientă cu profesorii și colegii nu va exista, ceea ce va duce la reducerea șanselor de reușită școlară, iar în cel mai rău caz, excluderea școlară care la rândul ei ar produce alte efecte asupra elevilor. Aceștia se vor simți izolați, vor prezenta insecurități, le va scădea stima de sine și nu vor putea dobândi competențe necesare dezvoltării viitorului lor.
Pentru evitarea acestor inegalități, școala joacă un rol important de a promova incluziunea digitală. Astfel că în fiecare școală fie că vorbim de mediul rural sau urban, ar trebui să ofere acces minim la tehnologie prin laboratoare funcționale cu acces gratuit la internet, table inteligente, tablete, laptopuri, calculatoare dar și spații dedicate învățării.
Pe lângă echipamente, școala ar trebui să organizeze workshop-uri prin care să ofere lecții și sprijin privind utilizarea platformelor digitale educaționale, ce înseamnă siguranța online, cum să fie gestionate datele și confidențialitatea dar și cum tehnologia și media să fie utilizate într-un mod responsabil.
Pe lângă sprijinul oferit de școală rolul familiei este deosebit de important în a menține acest echilibru prin simpla supraveghere de la distanță a utilizatorului și comunicarea cu reprezentanții școlii.
Inegalitatea digitală reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru educație. Accesul inegal la tehnologie și diferențele în competențe digitale afectează șansele de reușită ale elevilor vulnerabili și capacitatea acestora de a participa activ în societatea digitală.
Responsabilitatea instituțiilor și a educatorilor
Pentru a ajuta elevii și părinții să se integreze cât mai ușor în societatea digitală, tot mai prezentă și în continuă dezvoltare în România, responsabilitatea în educație se împarte între instituții, educatori dar și profesori.
Astfel instituțiile au rolul de a asigura cadrul structural, organizatoric și normativ necesar formării elevilor. Asigurarea unui mediu sigur și incluziv, prin protejarea elevilor împotriva violenței, discriminării, bullying-ului și cyberbullying-ului, dar și garantarea accesului egal la educație normală și digitală pentru toți elevii. Școala mai trebuie să pună la dispoziție materiale didactice moderne, dispozitive tehnologice dar și să se adapteze nevoilor elevilor. Pe lângă acestea, elevilor li se vor garanta și pune la dispoziție spații de învățare sigure și accesibile, iar personalul școlii va fi perfecționat continuu pentru a se adapta ușor la cerințele din noile media.
Profesorii vor fi cei care vor avea un impact direct asupra dezvoltării elevilor iar responsabilitățile acestora sunt atât profesionale cât și etice.
Aceștia vor planifica și vor adapta lecțiile în funcție de nivelul elevilor, folosind metode active centrate pe elev și pe nevoile lui.
Așadar responsabilitatea instituțiilor, a educatorilor și a profesorilor în ceea ce privește media digitală și al alfabetizării nu mai este o activitate opțională ci a devenit o necesitate fundamentală în procesul de educare. Într-o lume într-o continuă digitalizare și tehnologizare, în care informația se transmite într-un mod rapid, iar riscurile media și digitalizării fiind la tot pasul mai ales în mediul digital, școlile trebuie să ofere cadrul, resursele adecvate pentru formarea și dezvoltarea acestor competențe digitale ale elevilor. Ghidați de profesori în procesul de învățare și dezvoltare a gândirii critice dar și ce înseamnă responsabilitatea consumului de media și digital, elevii vor putea să creeze, analizeze, dar și să filtreze informațiile din mediul digital.
Utilizarea noilor media în educație nu mai este privită ca ceva opțional, acum fiind absolut necesară, însă aceasta trebuie integrată responsabil și echilibrat în viețile noastre. Accesul rapid la cunoaștere, metode de predare inovatoare dar și dezvoltarea competențelor digitale ne ajută să înțelegem mai bine lumea digitală în care suntem cu toții conectați.
Chiar dacă media digitală ne oferă oportunități nelimitate și pe care le putem privi ca fiind niște beneficii, acestea nu sunt întotdeauna garantate. Instituțiile și profesorii au datoria de a ne învăța cum să gestionăm tehnologia, iar educația digitală trebuie să fie un mijloc de îmbunătățire a procesului educațional, nu doar de divertisment.
Atunci când intrăm în lumea virtuală ne construim identități digitale, alias-uri, ne folosim de pseudonime pentru a publica informații, ne expunem în lumea virtuală prin simpla postare a unei poze sau a unui filmuleț, iar fără un minim de educație în domeniul media digitală acestea pot avea efecte negative. Tot în lumea virtuală urmărim și ne lăsăm influențați de diverși oameni, unii neavizați, iar efectele pot avea urmări negative în viețile private.
Identitatea digitală este un element important în dezvoltarea socială.
Lăsând la o parte părțile negative ale digitalului, care sunt și ele prezente și fac indirect parte din media, mă duc cu gândul la cât de mult s-a schimbat viața noastră de când avem acces nelimitat la internet, și la media digitală.
Pe lângă faptul că acum putem învăța de oriunde, sau lucra de oriunde, rezultă că suntem pe un drum bun al conectării. Putem studia online, putem asculta muzică prin intermediul unor platforme, sau chiar posturi de radio pe care de altfel fără ajutorul internetului nu le-am fi auzit niciodată. Informația se propagă acum cu o viteză pe care doar ne-am imaginat-o, iar cantitatea de date este de multe ori copleșitoare.
Faptul că putem studia online și de oriunde este un alt plus, ceea ce ne oferă liberate de mișcare, de alegere și de dezvoltare continuă, dar și posibilități de gestionare mai bună a timpului. De la platforme de studiat limbi străine, la programare, aproape toate sunt online, iar asta ne dă speranța că toți vom fi digitalizați si vom avea acces la media în orice moment, dar cu grijă și fără să uităm să ne ferim de informații false pentru o viață socială digitală sănătoasă.
Noile media reprezintă un instrument puternic în transformarea educației, însă acest succes depinde de competența și responsabilitatea fiecăruia dintre noi.
Un editorial de Liviu Șoșea
Citește și alte știri pozitive aici.