Nu de multe ori, cuvintele din Limba Română ne pun în dificultate, mai ales dacă unele dintre ele se scriu la fel, sună la fel dar au sensuri diferite, adică este un OMOFON.
Deci, un omofon este un cuvânt care sună la fel, se scrie diferit și are un sens diferit.
Iată câteva exemple:
Exemple în limba română:
- „s-au” și „sau”
- „iau” (a lua) și „iau” (a purta sau a consuma – omograf și omofon)
- „la” și „l-a”
- „de” și „d-e” (mai rar întâlnit în pronunție)
Omofone foarte frecvente în scrieri diferite, dar au pronunție identică:
sau (conjuncție) / s-au (auxiliar + pronume)
i-a (verb + pronume) / ia (imperativ „a lua”) / ya (în nume)
la (prepoziție) / l-a (pronume + auxiliar)
ne-a (pronume + auxiliar) / nea (fenomen meteorologic)
mi-a (pronume + auxiliar) / mia (unitate de măsură, 1000)
ți-a (pronume + auxiliar) / ția (nume de persoană)
sa (adjectiv pronominal) / s-a (auxiliar + pronume)
da (afirmație) / d-a (nume de clasă, rar folosit)
a-l (auxiliar + pronume) / al (articol posesiv)
Cuvinte cu sensuri diferite, dar pronunțate identic omofone + omografe
vine (a veni) / vine (pluralul la „vină” – mai rar)
car (vehicul vechi) / car (a căra – formă la persoana I)
toc (al pantofului) / toc (instrument de scris la caligrafie – „toc de peniță”)
lac (apă) / lac (substanță pentru protecție – „lac de unghii”)
vârf (extremitate) / vârf (porțiune specială a unei plante – rar, regional)